Citim planta după frunze: lipsa nutrienților
2026-06-29
Frunzele sunt principalul indicator al sănătății plantei. Culoarea, forma și localizarea petelor ne arată exact care element lipsește, permițându-ne să remediem problema înainte ca recolta să aibă de suferit.

Frunzele sunt principalul indicator al sănătății plantei. Culoarea, forma și localizarea petelor ne arată exact care element lipsește, permițându-ne să remediem problema înainte ca recolta să aibă de suferit.
Azot: îngălbenire de jos în sus
Lipsa azotului se manifestă mai întâi pe frunzele bătrâne de la baza plantei: se îngălbenesc uniform, apoi se usucă și cad. Frunzele tinere rămân verzi. La tomate și ardei, pețiolurile capătă adesea o nuanță violacee. Soluție rapidă — udarea cu soluție de uree (20–25 g la 10 l apă) sau cu băligar diluat 1:10; îmbunătățirea se observă în 5–7 zile.
Fosfor: spatele violet al frunzei
La deficit de fosfor, fața inferioară a frunzelor, pețiolurile și tulpinile capătă o culoare violet-roșiatică intensă. Frunzele devin mai mici, creșterea încetinește. Răsadul suferă cel mai mult când temperatura solului scade sub 12–14 °С — fosforul pur și simplu nu se absoarbe. Ajută tratamentul foliar cu monofosfat de potasiu (5–10 g la 10 l) sau udarea cu superfosfat 40–50 g la 10 l, lăsat la macerat 24 de ore.
Potasiu: arsura marginală a frunzelor vechi
Marginile frunzelor sunt primele afectate la lipsa potasiului. Inițial par arse, apoi se brunifică și se usucă spre interior; centrul frunzei rămâne verde mult timp. Simptomul apare pe frunzele vechi, nu pe cele tinere. Aplicați sulfat de potasiu 15–20 g la 10 l sau udați cu infuzie de cenușă (300 g cenușă la 10 l, macerat 48 de ore, filtrat).
Magneziu și fier: cloroză internervurală
Ambele deficiențe produc cloroză internervurală — frunza se îngălbenește între nervuri, care rămân verzi. Diferența este simplă: la lipsa magneziului îngălbenesc frunzele vechi (de la baza tufei), iar la carenla de fier — cele tinere, recent deschise. Magneziul se corectează prin pulverizare cu sulfat de magneziu 15 g la 10 l sau prin udare. Fierul se absoarbe mai bine foliar: chelat de fier 5–8 g la 10 l, 2–3 tratamente la interval de 7 zile.
Calciu: răsucire și necroză a vârfului de creștere
Calciul este unul dintre puținele elemente al căror deficit afectează frunzele tinere și vârful de creștere. Frunzele apicale se răsucesc, marginile se înnegresc și mor; la tomate apare frecvent și putregaiul apical al fructelor. Calciul se absoarbe greu la aciditate ridicată a solului (pH sub 5,5) și la supraудаre. Pulverizarea foliară cu azotat de calciu (15–20 g la 10 l) acționează în 3–4 zile; verificați simultan regimul de udare.
Cum să nu greșești: trei reguli de diagnostic
Înainte de a cumpăra îngrășăminte, verificați trei lucruri. Primul: stabiliți dacă sunt afectate frunzele vechi sau cele tinere — aceasta împarte imediat elementele în două grupe (azot, potasiu, magneziu — frunze vechi; fier, calciu, bor — frunze tinere). Al doilea: măsurați pH-ul solului — la pH peste 7, fierul, manganul și borul sunt blocate chiar dacă există în sol. Al treilea: nu amestecați îngrășămintele cu calciu cu cele sulfatice sau fosfatice în același rezervor — se formează precipitat și planta nu primește nimic.
O privire atentă asupra frunzelor o dată pe săptămână — și majoritatea problemelor de nutriție pot fi prinse din timp, când una-două fertilizări sunt suficiente pentru a readuce planta la o stare sănătoasă.




